Istoria dansului rumba

Exista doua surse ale Rumbei: una spaniola si alta africana. Insa dezvoltarea principala a avut loc in Cuba, desi au existat dezvoltari similare si in alte insule din Caraibe si in general din America Latina. Influenta Rumbei a aparut in secolul XVI-lea, odata cu importul sclavilor negri din Africa. In folclor, Rumba este in esenta mimarea unui act sexual foarte rapid cu miscari exagerate ale soldurilor, cu o atitudine senzuala agresiva din partea barbatului si o atitudine defensiva a femeii. Muzica este formata din batai intrerupte (stacatto beat) sustinute de miscarile expresive ale dansatorilor. Instrumentele acompaniatoare includ maracas, clavecin, marimbola si tobe.

Dansul a aparut in 1935 in filmul "Rumba", un music-hall in care George Raft juca rolul unui dansator care castiga mostenitoarea (Carol Lombard) prin limbajul universal al dansului. Introdus in Europa s-a bazat mult pe entuziasmul si abilitatea interpretativa a profesorului londonez Monsieur Pierre, care in anii 30, impreuna cu partenera sa Doris Lavelle, a popularizat adevarata versiune a Rumbei Cubaneze, in Londra, recunoscuta oficial, dupa multe discutii, abia in 1955.

Senzuala, subtila si pasionanta, Rumba este numita "perla dansurilor latino-americane", fiind un dans al iubirii si al suferintei. Se caracterizeaza prin miscari ample ale bazinului si unduiri elegante ale bratelor, avand o melodicitate lirica, poate chiar un anumit melo-dramatism. Astazi multe din figurile de baza au pastrat vechea poveste pasionanta de dragoste in care femeia incearca sa domine barbatul cu ajutorul farmecului sau feminin. In coregrafiile reusite va exista intotdeauna un element de "tachinare si fuga", barbatul fiind ispitit si apoi respins. Pentru partenera, miscarile cele mai atractive sunt cele de bazin, in timp ce partenerul isi foloseste intregul trup pentru a-si impresiona si domina partenera. Din pacate, la finalul dansului el nu reuseste niciodata.

Rumba a fost si a ramas spiritul si sufletul muzicii si dansului latino-american. Ritmurile fascinante si expresivitatea corpurilor fac din Rumba unul din cele mai populare dansuri latino-americane.

Masura muzicala este de 4/4, tempoul fiind de 25-27 masuri pe minut.

Rumba duce la superlativ caracteristica specifica dansurilor latine, aceea de a pune in scena o poveste de dragoste, uneori tragica, alteori plina de viata, pasiune si energie, insa niciodata simpla sau monotona. Rumba perfectioneaza folosirea limbajului trupului pentru a spune o poveste complexa, o poveste despre natura femeii si a barbatului, despre puterea de seductie si frustrarea dezamagirilor, o poveste care in multe feluri reuseste sa pastreze ambii parteneri pe picior de egalitate, in aceeasi stare de tensiune intre dorinta si refuz, intre instinctiv si rational.

Este motivul pentru care rumba este unul dintre cele mai apreciate dansuri, indiferent de nivelul sau locul in care se danseaza, de la competitii, la primul dans al mirilor, rumba ramane una dintre alegerile de dans cu cel mai puternic impact si cea mai complexa incarcatura emotionala, este o aventura de la inceput la sfarsit, in care fiecare miscare, fiecare pas, creand aceea tensiune specifica dansurilor latino-americane.

Ritmul lent al dansului permite implicarea mai multor elemente ce solicita toate partile corpului pentru ambii parteneri. Acest dans pasional, plin de o senzualitate ce doar cu greu poate fi egalata de orice alt stil, este si unul destul de tehnic, in care imaginea finala si masura in care atentia privitorului este captivata tine nu doar de executie, ci si de emotia transmisa prin fiecare miscare si de modul in care dansatorii reusesc sa redea senzatia de tensiune. Este un dans ce ofera numeroase posibilitati de poze, motiv pentru care este tot mai popular si ca prim dans sau vals al miresei pentru tot mai multe nunti, oferind fotografilor ocazia sa obtina instantanee superbe cu cei doi dansatori.