Originea acestui dans se pierde in negura timpului, undeva prin 1520, cand a aparut, in Germania, primul stramos al Valsului, "Dreher-ul". Austria si Franta nu s-au lasat nici ele mai prejos, inventand propriile forme de proto-vals, "Weller-ul", in 1580, si "Nizzarda", in 1590. Valsul a luat nastere in suburbiile Vienei si in regiunea alpina a Austriei. La inceputul secolului al XVII-lea, valsul a inceput sa fie dansat in salile Curtii Hapsburgice. Chiar si mai devreme valsul a fost dansat de taranii din Austria si Bavaria. Incepand cu mijlocul secolului al XVIII-lea, allemande (un stil de dans apropiat de vals) a devenit foarte popular in Franta. Initial a fost dansat asemanator contradans-ului (dans vechi in care perechile se schimbau intre ele) cu mainile la nivelul umerilor, insa a devenit curand un dans independent (fara a schimba perechea) cu o pozitie a dansatorilor foarte apropiata.
Istoria valsului vienez
Pana la sfarsitul secolului al XVIII-lea, acest vechi dans austriac taranesc a fost dansat de inalta societate si tempoul de 3 masuri a fost acceptat. Cu toate acestea, nu erau putini maestrii dansului care se opuneau acestui stil si considerau valsul ca o amenintare la adresa profesiei lor. Pasul de baza al valsului putea fi invatat relativ usor, pe cand menuetul si alte dansuri practicate la Curte erau invatate dupa un timp indelungat de practica, nu doar pentru ca participantii trebuiau sa exerseze figurile complexe, dar si pentru a-si pastra o pozitie aparte in dans.
De asemenea, valsul a fost criticat si pentru pozitia foarte apropiata a dansatorilor (considerata imorala in acele vremuri) si pentru intoarcerile rapide. Liderii religiosi il considerau vulgar si pacatos. Valsul era supranumit "dansul interzis", deoarece cand a ajuns in salile vieneze de dans, partenerilor le era permis sa se atinga! Acesta era un lucru nemaiauzit si a avut ca rezultat defaimarea acestui dans de catre oficialitati ale bisericii si conducatori ai comunitatii austriece. Dar datorita faptului ca era dansul preferat al tinerilor, a continuat sa fie dansat.
In 1816, valsul a fost inclus la un bal in Londra organizat de Print. Acest eveniment a fost aspru criticat de editorialul The Times cateva zile mai tarziu. Chiar si in 1866 un articol dintr-o revista engleza - Belgravia - inca mai critica moralitatea valsului. Generatia mai in varsta a tot continuat sa dezaprobe valsul, insa Regina Victoria, care iubea foarte mult acest dans si era si o foarte buna dansatoare, a continuat sa-l promoveze.
Ca stil este fugitiv, usor, bazat pe rotiri largi, in deplasari continue si usoare aplecari de corp, dand acea senzatie de "plutire" permanenta, de zbor in ritmul muzicii. E cel mai spectaculos si cunoscut dans standard. Ca urmare a trecerii catre dansul de salon, s-a transformat intr-un dans elegant, muzica devenind mai rafinata si orchestrata, instrumentele cele mai folosite fiind pianul, vioara si basul.
Valsul vienez este unul dintre cele mai elegante si apreciate stiluri de dans, un stil de dans iconic pentru competitiile de performanta, acesta este usor de recunoscut atat tehnic, cat si prin codul vestimentar impus dansatorilor, tuxedo si rochie de bal. Valsul vienez se danseaza si in afara competitiilor profesionale, fiind adesea preferat pentru primul dans al mirilor.
Originea numelui de vals, respectiv waltz in germana, este inca neclara, acesta referindu-se la mai multe dintre stilurile timpurii de ballroom dance. S-a ajuns insa la consensul ca Valsul Vienez ar fi valsul original si primul dansat in aceasta pozitie care a starnit controverse in perioada sa timpurie datorita apropierii dintre parteneri.
In prezent, Valsul Vienez este un stil de dans distinct fata de valsul lent, englezesc, care se danseaza la dublul tempoului. Denumirea simpla de vals, face in general trimitere catre Valsul Vienez, recunoscut drept stilul original de vals si nu catre valsul lent, aparut mai tarziu.
Pentru ca valsul este baza multor alte dansuri, acesta este recomandat ca punct de start pentru toti cei care vor sa se aventureze in lumea eleganta a dansurilor de salon, valsul este rapid, antrenant si usor de recunoscut datorita ritmului sau distinct. Aceasta forma de dans stimuleaza atat corpul cat si mintea, partenerii trebuind sa lucreze impreuna, intr-un sincron perfect pentru ca vazuta din afara, miscarea sa aiba cursivitatea, armonia si eleganta prin care se distinge acest stil de dans. A dansa valsul este un mod de a crea arta in doi, purtati de ritmul muzicii.
Este legat de Viena prin muzica familiei Strauss. Valsurile vieneze au fost insa consacrate si de alti compozitori de muzica clasica ale caror opere au ajuns adevarate capodopere: "Lacul lebedelor", "Frumoasa din padurea adormita", "Spargatorul de nuci", care au ajuns sa fie cunoscute si apreciate de o lume intreaga.
Masura muzicala este de 3/4, tempoul fiind de 58-60 masuri pe minut.