In forma sa initiala, samba provine din Brazilia, fosta colonie portugheza (devenita independenta in 1822) in care, ca si in celelalte colonii europene, au fost adusi mii de sclavi. O mare parte dintre acestia apartineau popoarelor Yoruba si Bantu (din Congo, Angola si Nigeria).
Caracteristice acestor popoare erau petrecerile de cult, care puteau dura zile intregi si erau legate in principal de dans, al carui scop era provocarea extazului. Din astfel de dansuri a aparut Samba, care, ca si Rumba, desemna mai multe tipuri de dans. Samba isi are originile in Africa, dar a fost descoperita in Brazilia, unde s-a dezvoltat, devenind un dans national, fiind o combinatie de influente africane, indiene si iberice. Numeroasele versiuni ale Sambei - de la Baio (pronuntat Bajao), la Marcha - sunt dansate la Carnavalul de la Rio si in scolile de Samba.
In anii 1830 s-a dezvoltat un nou tip de dans care combina figurile caracteristice dansurilor populatiei de culoare cu rotirile si sway-urile indigenilor Lundu. In timp, acesta a fost modificat si a inceput sa fie dansat in stilul european, in pozitie inchisa. In jurul anului 1885 acesta a fost adoptat de catre societatea inalta din Rio si popularizat ca Zemba Queca, pentru ca apoi sa fie redenumit "Mesemba". In forma ei originala, Samba este un dans de grup si se danseaza fara contact intre parteneri.
Barbatii si femeile danseaza Samba in maniere diferite: pentru femei, dansul consta in miscari simetrice si rapide ale picioarelor insotite de rasuciri ale soldurilor si ale umerilor, generand astfel un dans care face tot corpul sa vibreze; barbatii realizeaza aceeasi miscare a picioarelor, insa fara miscarile energice ale bazinului si ale umerilor. Ei danseaza in jurul femeilor, sarind, rotindu-se si lovindu-si calcaiele cu palmele. Pattern-ul cel mai simplu de samba este o forma de batut din palme, remarcata de J. Debret la sclavi, care se mai intalneste si azi in Bahia.
Termenul de "samba" apare in surse scrise din 1838, iar la inceputul secolului al XX-lea este inlocuit cu termenul de Batuque. Prima melodie de Samba s-a numit "Pelo Telefone" ("La telefon") si a fost scrisa in 1916 de catre Donga (Ernesto Joaquim Maria dos Santos, 1889-1974) si interpretata de trupa Oita Batutas. Incepand cu anul 1935, scolile de Samba au fost oficial inregistrate ca Gremio (cluburi recreative). In anii `30, cand Brazilia era condusa de presedintele Getulio Vargas, orasul Rio a inceput sa incurajeze organizarea unui carnaval anual. Cele mai mari si mai cunoscute scoli de Samba se afla in districtele mai populare din Rio de Janeiro: Imperatriz Leopoldinense, Mangueira, Beija Flor, Portela, Viradouro sau Unidos da Tijuca. In Franta, Nicia Ribas d`Avila a fost prima persoana care a introdus aceste aspecte ale culturii braziliene, atunci cand a creat in Paris o scoala de Samba la sfarsitul anilor `70, "Unidos da Tia Nicia".
Muzica braziliana de Samba reprezinta o denumire generica pentru niste forme de muzica si de dans destul de diferite. Unele dintre aceste genuri au primit propriile denumiri, cum ar fi Samba-Reggae (aparut in anii `80 in Salvador), Timbalada, Lambada si Maracatu. Dupa cel de-al doilea razboi mondial, 1948- 1849, Samba a fost popularizata intr-o forma simplificata, standardizata in 1956 de Pierre Lavelle. In 1959 a fost acceptata definitiv in programul competitional, in categoria dansurilor latino-americane. Dupa toate schimbarile, contopirile culturale si simplificarile aduse, Samba dansata astazi la nivel social si competitional nu mai are prea multe in comun cu Samba originala.
Este scrisa in masura de 2/4, cu linii sincopate in melodie si in acompaniament.
Samba este un dans ce transmite energie si pofta de viata atat celor care il danseaza, cat si privitorilor. Este un dans al voii bune, al pasiunii si al dedicatiei, chiar numele sau trimitand catre aceste interpretari: samba inseamna a te ruga, a invoca o divinitate proprie, asa cum este descrisa ea in religiile afro braziliene. De la definitia si simbolistica regionala a acestui dans, samba s-a dezvoltat, a capatat nuantele fiecarui culturi care a imbratisat-o ajutand la raspandirea si popularizarea sa. Invocatia divinitatii braziliene s-a transformat astfel intr-o invocare a fortei interioare, a puterii de a lasa stresul, grijile si orice alte elemente care distrag atentia de la frumusetea vietii deoparte atunci cand partenerii danseaza Samba.
Dansatorul de Samba este imediat purtat pe alte meleaguri, inca de la primii pasi si primele acorduri ale muzicii. Din sala de dans pana la Carnavalul de la Rio in Brazilia, in doar cativa pasi. In Brazilia, Samba este considerat astazi un dans national si simbolul spiritului de carnaval care defineste pasiunea braziliana pentru muzica si miscare. Este un stil destul de solicitant pentru toate partile corpului, iar partenerii au nevoie de o conditie fizica buna pentru a putea tine pasul cu ritmul, insa la Samba, cei mai multi dansatori ajung in punctul in care ritmul le curge prin vene, iar miscarile vin natural pentru ca acesta este un dans al pasiunii, al energiei pure si al armoniei prin miscare. Samba este un dans ce readuce pofta de viata, aduce bucurie, miscare si o provocare binevenita pentru toti cei care iubesc dansul.
Discutie: